amestec de regret, de visuri crepusculare, tristeti si irealitati

simt o neliniste ciudata in tot corpul, care creste si se dilata ca un regret, ca apoi fixandu-se ca o tristete. e teama neintelegerii mele, o adevarata tristete neagra si toate schimbarile mele de stare... e vina mea.da, a mea si acum platesc. eu te-am lasat sa-mi intri pe sub piele, sa faci ce vrei din mine si intr-un final sa ma calci in picioare.eu sunt proasta aici, pentru ca am avut incredere in tine, in voi, in oameni. uneori ma intreb de ce m-am schimbat. eram persoana care acum ma chinui sa redevin. oare si atunci vroiam sa ma schimb si nu eram multumita de mine? daca da, eram cea mai mare proasta. sau poate nu imi puneam nicio intrebare, aveam tot ce-mi trebuia si nu mai aveam timp sa fac si asta. uneori simt ca apartin altor vremuri si nu am ce cauta aici. EU am suficient simt al umorului si vointa sa trec peste toate lucrurile rele si mai ales, AM rabdare. e atat de trist si totusi... in acelasi timp ma simt si bine ca incep sa ma inteleg si sa ma fixez pe o singura stare. nu vreau sa mai oscilez intre bucurie si tristete. ori una, ori alta. da, sunt slaba in momentul de fata si nu stiu sigur daca o sa mai am incredere in voi, in cineva anume.. poate doar in mine. sunt slaba si iubesc, iubesc pana si rautatea din voi.