Enter the Void

Sunt pretutindeni,
peste pretenţii precare, preţuiesc pronosticul,
sunt prototipul,
proscris, prescriu prestabilit, prestez prestigiu.
Pressing preseismic,
presupuşi profeţi procreează prostii presetate,
propagande pavate cu puţin,
probabil preschimbări prin preţiozitate.
Pestă porcina,
previzibil ca un proverb pentru preşcolari pramatii,
pragmatic, prea presituat în prezent,
preistoric, pribeag, priapic
preţ bio-frenic prevenit de plăgi provocate de plăcerile din plante,
plancton cu planetele, ca Pluto,
Plutarh, Platon plasat plasmatic.
Eşti prea plastic,
ţii post in prăpastie-mpreună cu preoţii de probă,
provocator, prozaic, provizoriu, pseudocredinţă pseudopodă.
Pterodactyl psihotic, pufăi pudră, pudicul le spune,
primăvara prietenoasă apune,
primitivi în prime-time, în prim plan, prim prag.
îti scriu sub presiune absolută,
într-un submarin care nu se mai scufundă,
mă plâng de 2000 de ani,
toţi ăştia de v-aţi sinucis…
ce voiau să spună, de fapt?


(Presiune)

Iubeşte. Plăteşte

Adevărul nu contează. E adevărat orice crezi tu. Încă de la Început sperăm la mai mult fără să ştim că tot ce vroiam a fost acolo dintotdeauna, aşteptând in tăcere. Iubirea nu înseamnă descoperirea perfecţiunii, ci iertarea greşelilor cele mai teribile. Cred că e vorba, în primul rând, de un compromis. Şi mai trebuie să simţi când a sosit momentul să te hotărăşti dacă vrei să prinzi peştele sau să îi dai drumul înapoi în apă .
Nu ai decât o viaţă. Nimeni nu are dreptul la o a doua şansă. Dacă-ţi scapă printre degete ceva cu adevărat important, n-ai nicio şansă să-l recuperezi. Pe urmă îţi petreci tot restul vieţii  încercând să-l regăseşti. Rătăcind, de la o legătura nesatisfăcătoare la alta. După o vreme, vine ziua în care înţelegi că e în zadar, inutil. Doar o pierdere de timp si efort .
Învaţă diferenţa între a iubi pe cineva şi a fi dependent de acea persoană .

"Dar am nevoie şi eu de un păcat..."