miercuri, martie 28

întâmplător

violenţa verbală. fuga de idei. abuz. demoni. suicid. flori albastre. tutun. cioburi.
cioturi. cianură .roşu murdar. aluniţe. fire de păr smulse. monştrii de sub pat. insomnie.
pastile. dezgust. goliciune. anxietate. accentuare. dimineaţă. inutilitate.culpabilitate.
neajutorare. iritabilitate. insomnii. plăcere. alcool. hipersomnii. sedative. dezinhibiţie.
logoree. narcoză. letargie. nevoie. buze crăpate. control. unghii roase. boli de piele.

luni, martie 26

O străină... primăvara

pierdea timpul în cafeneaua de pe colţ şi simţea că timpul se opreşte în loc pentru trecătorii din jurul ei şi doar ea continua să-şi bea cafeaua amăruie şi să-şi fumeze gândurile odată cu ţigările tari.îşi  număra paşii-n gând şi locurile prin care trebuia să meargă, parcă zâmbind din cauza propriei naivităţi. încerca mereu să scrie poezii, cu timpul de partea ei. nu reuşea niciodată, căci nu-şi găsea un sfârşit...simţea că nu e timpul să se termine. mai avea mult de mers, atâtea cafenele în care să se piardă. 
rămânea cu o singură întrebare.ce făcea să se oprească timpul în loc? 
nu credea în dragoste la prima vedere şi nici în perfecţiune. Ea credea în muze...
era atât de schimbătoare, nu ştiai niciodată cine e cu adevărat.
Poate muzele erau de vină, cauza a tot ce i se întâmpla
nu enumera minutele, dar ştia că-n lumea de afară timpul trecea şi încă cum..chiar dacă în cafenea tutunul era singurul care călătorea deasupra meselor şi forma chipuri noi şi zâmbitoare căci vieţuiau doar câteva secunde şi îi înţelegeau plăcerea pentru cafelele reci şi puternic aromate.
"În curând voi pleca, chiar dacă nu vreau şi nu ştiu să trăiesc în lumea de afară. viaţa e atât de simplă pentru trecătorii împliniţi, neîncărcaţi de semnele de întrebare. Îmi doresc să rămân aici, să fiu una cu fumul şi să plutesc deasupra cafenelei pentru o eternitate şi încă o zi să-mi pot lua rămas bun."



totul părea diferit, muzica pe care o asculta cu atâta voiosie in rarele momente îi clipocea straniu si uşile... parcă nu se mai închideau şi lăsau curentul să intre...ceva se schimbase. în fiecare noapte era diferit, dar mereu îi plăcea să facă acelasi lucru. avea şi ea momentele ei în care doar stătea în cadă pana se umplea şi aştepta să-şi piardă gândurile în apă. îi plăcea să se împrăştie prin casă...să se piardă prin lucruri primite, murdare dar pastrând un miros care aducea o amintire, prin ţigări fumate până la jumate în timp ce făcea baie şi mirosea a cală albă... ERA o persoană atât de complexă, dar ea simţea că nu are nimic de oferit şi nici de dovedit. se închidea ziua in camera ei pe care toţi trecatorii işi puneau amprenta, trăgea perdelele, jaluzelele care dădeau spre un roşu arămiu şi îşi fuma gândurile. mereu la fel, niciodată nu intrau razele de soare şi asta o făcea să se simtă atât de bine.. că doar când se simţea rău şi de prost gust camera se făcea roşie si parcă nu mai era atât de goala..asta o înveselea, făcând-o să-şi amintească trecatorii cu care şi-a petrecut momente frumoase acolo.
nici nu se aştepta să o înţeleagă cineva, dar îşi dorea ca într-o zi, când ea va pleca, un umăr să atingă un alt umăr şi acele perechi de ochi, să nu ofteze. era bine, avea tot ce işi dorise vreodată.rândurile le-a lăsat în spate...era mult prea greu să ia şi trecutul cu ea, nu era atât de sigură ca acestea nu o vor face să se întoarcă plină de regrete. le lăsa lor, ochilor şi umerilor, să vadă şi să simtă.
se temea că prima oară când işi va citi pateticele scrisori şi rândurile scrise-n grabă le va arunca deoparte.. lâsand doar foi mototolite, desfăcute şi iar mototolite şi aruncate în colţuri părăsite ale camerei doar pentru ca apoi să fie găsite de un trecător...
 


nici în ziua de azi nu ştiu cum o chema sau unde locuia... o-ntâlnisem pe o bancă într-un parc foarte aproape de gara de sud.avea o valiză roşie şi fuma o ţigară. mi-a povestit pe scurt viaţa ei. fugise de acasă şi era indecisă dacă să plece sau nu cu următorul tren cât mai departe... nu ştia ce să facă, nu vroia să îşi dezamăgească părinţii, dar nici să o privească cum eşuează în viaţă. era singură, nesigură...