Astăzi e randul meu să ies din lumină.
am încetat să visez cu ochii deschişi.
Din clipă în clipă, uşa avea să se deschidă.
ochii lui însă erau la fel de reci precum cioburile de sticlă şi privirea sa îmi curmă strigătele.
Dacă ai leşina şi tu?
nu vezi negru în faţa ochilor?
Nu ştiu dacă sufăr sau doar m-am obişnuit cu durerea. E mai rău decat răceala şi orice altă boală mizerabilă sau nu. E un chin.
de fapt, nu eu sunt cea mai puternică persoană pe care o cunosc.
Şi cunoaşterea de sine e oricum o prostie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu