Deşi nu pot găsi un sens în lume, un sens obiectiv şi o finalitate transcendentă, care să arate înspre ce evoluează lumea şi la ce ajunge procesul universal, varietatea de forme a existenţei a fost totuşi în mine un prilej de veşnice încântări şi tristeţi.
teama şi neliniştea. mii de glasuri şi tăcerea...
un gol încărcat cu o nemărginită tristeţe şi veşnica dorinţă de a fi fericită din nimic.
Nimic nu e ceea ce pare şi pare că dorinţa se va preface în nimic.
Teama de a renunţa. dezintegrarea din viaţă şi pierderea frumosului... Acel zambet întampinat de venirea serii, a libertăţii.
Întrebări fără răspunsuri şi răspunsuri fără întrebări.
tot răul spre bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu