vânătăi în locuri ascunse

Doar răul se lipeşte de tine şi te-afunzi în pernele pătate
de un roşu-aprins şi conştiinţa moartă.

Vezi câte zile am pierdut în cafeneaua aia? Se pare că cineva e de partea mea. Timpul a reuşit să salveze câteva din momentele în care ne pierdeam cu adevărat. Îmi pare bine că încă te mai am cu mine şi jur că urăsc să spun asta, dar pe zi ce trece ne vom privi cu alţi ochi. Pentru mine nu va fi uşor, ca de obicei. Nopţi şi zile vor rămâne mult timp întipărite pe retină şi va fi nevoie de mult mai mult timp pentru a te mulţumi doar cu o singură trecere prin gândul meu. Şi dacă stau bine să mă gândesc nici timpul n-ar putea spulbera amintirea ţigărilor fumate pe jumate din gară, a filmelor româneşti prost regizate şi cu sonoru' decalat sau a statului de vorbă la cafelele reci băute-n grabă... Tu o să îmi zici că e alegerea noastră ce facem mai departe şi când o să vrem să mergem pe partea cealaltă a străzii pentru a evita  acea privire-n ochi. Dar va fi mereu un dar. Un dar şi pentru zilele în care-aveai un gust amar în gură, un dar şi pentru serile-n care-ţi simţeai prin vene otrava din trecut.