îmi place să încep cu „aşa a fost odată"

când el o trase în interior, ea se lăsă dusă
şi raţiunea îi reveni gradat în cap.

puţin câte puţin, ea se simţea din ce în ce mai bine lângă el. nu câştiga încredere în sine sau siguranţă alături de el.deşi era mereu atât de seducător în ochii ei, ea îl considera în prezent realmente ca un prieten.când el o atingea,ceea ce se producea foarte rar, într-o ocazie specială, ea îşi controla fără greutate emoţiile. în fiecare seară aveau discuţii plăcute.
dacă mica voce malefică se deştepta din când în când pentru a-i şopti că dorinţele ei nu erau satisfăcute din plin, ea o făcea să tacă repede, spunându-şi că situaţia era ideală. Fără pasiuni, fără probleme... Credea că o să fie simplu. pierdea mult timp in jurul şi în casa lui, ceea ce i-a apropiat şi mai mult.
soarele începuse să apună... deodată ea văzu că soarele apusese în spatele casei, băgând veranda într-o obscuritate binefăcătoare. apoi îşi perie părul, îşi puse puţin roşu pe buze şi-şi contemplă imaginea. atunci remarcă cu groază că nu purta decât furoul de mătase de culoarea pielii sub îmbrăcăminte. ceaţa în care se pierdea era atât de deasă dimineaţa, încât ea nu se gândise că-şi va scoate jacheta toată ziua... Jacheta ei care acum împodobea un scaun... şi decorul. Şi-a revenit cu gândul că poate el nu va remarca că ea părea goală. desigur că el observase cât poftea tot ceea ce ea oferea atât de amabil privirii lui. şi asta nu părea să-l fi tulburat mai mult decât de obicei, îşi spuse ea cu puţin regret.
-Este timpul să plec.
-Nu vrei cafea, sau un alcool?
-Nu, mulţumesc.
El se ridică la rândul lui şi se îndreptă spre ea, dominând-o cu statura lui înaltă. Era noapte neagră. Un val de tristeţe o cuprinsese, era gata să plângă. Eroic, se întoarse spre el şi îi surâse. El o privea cu interes, cu o privire gânditoare şi profund indescifrabilă.
...Tremură.
-ţi-e frig?
El revenise fără zgomot şi în picioare, în spatele ei, o încălzea deja prin simpla lui prezenţă. Fu deodată cuprinsă de tremurături incontrolabile. Un plâns amar îi ardea pleoapele.
Braţele lui se închisera în jurul ei. Îi şopti la ureche:
- Hei... ce s-a întâmplat?
El îşi strânse mai tare îmbrăţişarea, atrăgând-o spre el până când ea se abandonă suportului pieptului lui solid. Aplecat peste ea, el îşi puse obrazul peste cel umed al ei.Ea îşi reţinu respiraţia, copleşită de voluptatea senzaţiilor delicioase pe care acest fragil contact le făcea să nască in ea.  Atunci, cu un gest tandru şi puternic totodată , el o făcu să se rotească spre el şi luându-i bărbia, îşi fixă privirea într-a ei.
-Te doresc în continuare, n-am încetat să te doresc.
Prizonieră acestei luciri albastre care o ţinea indreptată spre ea, avu impresia că venele îi vor exploda sub presiunea sângelui care fierbea. Cu un gest timid al degetului ea desenă conturul gurii care se înclina spre ea, ca şi cum ar fi vrut să-şi graveze în memorie amintirea nepieritoare. Sărutul apăsător pe care el îl lipi de buzele ei o precipită într-un abis de fericire, de care nu se apropiase atât de mult până atunci.
Mâinile lui, frumoase şi puternice, explorau sub bluza mătăsoasă catifeaua pielii ei palpitante. Ea tremura sub mângâierea insistentă, pe sânii goi ... el sublinia cu gura colţurile secrete ale pielii ei dezvelite. Era agăţată de gâtul lui, respirându-i căldura. El o depuse aproape de pat în camera întunecată şi aprinse o lampă. Îşi plimba mâinile liniştitoare pe braţele, pe spatele, pe şoldurile ei. Din nou ea ceda plăcerii mângâierilor, după cum ceda vorbelor lui. Îmbrăcămintea lor acoperea podeaua, în timp ce el o depunea delicat pe patul alb. Ambele corpuri nu fură, la un moment dat, decât un jar torid aprins la acelaşi rug. Ea strigă la o suferinţă nouă, apoi la o plăcere în sfârşit descoperită, minunată, de neuitat. Când el căzu inert alături de ea, ea era inundată de recunoştinţă. Ce importanţă avea ceea ce se va mai întâmpla de aici încolo?
El se mişcă, mormăind un pic. Ea întoarse spre faţa lui adormită o privire plină de tandreţe. Era atât de vulnerabil în somnul lui. fu învăluită de un glorios sentiment de posesiune.
Îl atinsese cu braţul, stingând lampa. El deschise un ochi ca într-un vis şi-i şopti impreceptibil, lipindu-se de ea:
- Rămâi peste noapte?

(partea I)