duminică, aprilie 1

3

Nu vorbeam. Schimbam priviri  arogante şi pline de sictir. 
Tu aveai impresia că eu te vreau înapoi şi mie mi se părea că încă te cunosc.
Doar una era adevărată.
O ştii şi tu, nu te mai ascunde. 
Poţi închide ochii, dar eu îţi ştiu privirea.
Am vrut să plec din locul ăla mizerabil şi-am spus lăsând fumul de ţigară să iasă:
                     -Nu ai înţeles nimic. Nu eşti tu ceea ce căutam eu.





                                                                         în dimineaţa-n care-am neglijat cafeaua.