insatisfacţia totală

 starea de om este profund neîmplinită și la fel de nesigură și neliniștitoare.
 ceea ce e nesigur nu poate avea o prea mare aducere aminte de sine.
 să ne amintim liniștea.
 locul în care întotdeauna ne întoarcem.
 un vis visat de altul
 ca și cum am dormi altcândva.
 
 Văd verde, foarte verde.
 Încep să mă topesc în tot ce e firesc 
 și sfârșesc de tot să mor în al razelor decor.
 ce nu credeai?
 nu credeam să-nvăţ a muri vreodată.

și uite așa m-am trezit că ceilalți nu dădeau doi bani pe ființa mea. M-am transpus în pielea altor amărâți și m-am scârbit să văd atâta mizerie... trec orele pe lângă mine, zilele se duc și ele și nu reușesc nimic. sunt o epavă, o risipă de timp și spațiu. Trebuie să-mi fac loc prin mulțime și să ajung acolo sus, dar e ceva ce mă oprește. E sila asta de tot și cel mai mare dispreț pe care l-am avut vreodată. Alte opinii în fiecare zi încât nu știu ce să mai cred sau cine sunt cu adevărat. Mă simt atât de singură... și exact  ca la un sfârșit de drum.
Stau pe un scaun și privesc în gol. înainte să-mi dau seama, ajung cu gândurile până la tavan, ies din propriul trup și mă privesc disprețuitor. de acolo de sus, îmi întâlnesc expresia care nu spune altceva decât că am renunțat și nimic nu o să schimbe asta prea curând.
Oare asta e o depresie?
cum poți fi fericit și trist în același timp ? de ce îmi pun atâtea întrebări ale căror răspunsuri știu sigur că nu le voi afla vreodată?


de atâtea ori am simţit că sunt completă, aşa singură cum sunt şi că în sfârşit mă cunosc îndeajuns de bine, dar... totul se năruie într-o secundă. Aşa e mecanismul meu şi aş da orice să mă pot schimba, ca în locul acestor cuvinte care nu dau de înţeles decât că sunt foarte pesimistă să îmi ofer zâmbetul in propoziţii... Să fie oare doar o pasă proastă de a mea? sau doar depresia de sezon? am avut-o şi anul trecut în decembrie? e normal să nu îmi amintesc, eram mult prea ocupată să îmi şterg orice gând şi să urc din ce în ce mai mult, ca apoi doar să cobor ... uşor şi din ce în ce mai nepăsătoare. Acum sunt doar eu cu mine şi stiu că e greu fără bani, stimulente şi pastile miraculoase...
azi a fost una din zilele alea pe care eu le numesc "obişnuite". şi se pare că vin din ce în ce mai multe...