Time Stops

Fericirea unuia se înalţă întotdeauna pe suferinţa altuia şi se poate întampla ca cei doi nici să nu bănuiască de ce sunt fericiţi sau de ce suferă.

ai învăţat să iubeşti?


Acum era momentul în care ne pierdeam cu adevarat, cu ochii deschişi, cu toate simţurile, ieşeam dintr-un vis groaznic, învinsă şi ruşinată. Pentru că nu mă gândisem la moartea lui, ci la a mea, mă văzusem lânga zidul blocului, zdrobită de propria-mi greutate. Dar el nu mai exista, refuzam cu toată fiinţa mea să mai cred in el.

Ce m-a făcut să cred că voi rămâne neatinsă pentru totdeauna, chiar şi în momentul când am simţit că nu mi-a mai rămas nimic?
Sunt lungi insomnii, gânduri şi seri care nu vor fi uitate prea curând. Momentele în care mă întrebam cu spaimă:apoi?...apoi ce?
somnul mi-a fugit, nu mai simt niciun fel de oboseala în mine.Şi  mă întreb, unde e necunoscuta pe care o priveam în fiecare seară în oglindă ...? m-am dezbărcat complet de haine şi am simţit că sunt eu, cea liberă şi că nimic nu mă mai leagă de tine de acum încolo.

Noaptea aceasta nu va aluneca niciodată în trecut undeva, într-un colţ uitat, pe care unii îl numesc odinioară, aşa cum fac din bucuriile lor, transformându-le în nişte biete amintiri.

Acum sunt mulţumită, aşteptând autobuzul, că nimic nu se mai găseşte în mine din uşoara nelinişte din acea surescitare - amestec de aşteptare şi frică- cu care ieşeam din casă în fiecare zi.

timpul se scurge pe lânga noi ca apele râului şi noi părem nemişcaţi...