mă trezesc brusc dintr-un vis anost care a durat mai puțin de 3 secunde și încerc să mă dau jos din pat, deși conștiința mea îmi spune că acolo nu e nimic nou și că ar trebui să mă culc la loc cu speranța că a doua zi o să UIT totul. sunt incapabilă să scap de una singură din mizeriile vieții și să va răspund la întrebări. nu știu ce fac, dacă sunt bine sau sunt pe moarte, nu știu ce mai contează și ce se va întâmpla. mă târăsc prin viața asta fadă, cum îmi place să o numesc și da, chiar am uitat până și ce mă făcea fericită cândva. îmi doresc să simt, să am din nou plăcerea să port o conversație cu un vechi prieten și să nu dau prioritate iar substanțelor.
PARE ATÂT DE SIMPLU, dar încep să cred că nu o să mai ies din asta niciodată.e ca atunci când simți că arăți altfel, dar toți îți spun că ești urât.
am satisfacția bestială de a mă privi în oglindă după nenumărate ore de nesomn. simt tortura insomniilor și îmi amintesc fiecare clipă în care mă simțeam total singură în această lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu