luni, august 1

Nothing comes easy

Zile cu tine. zile în care nu mă pot opri din zâmbit. Aveam nevoie de un moment ca ăsta, în care să simt că nimic nu mai contează.

Am renunţat să mă mai întreb încotro mă îndrept sau ce e bine şi ce nu.
Ştiu doar că drumul e lung şi plin de obstacole. Şi mi-am dat seama că nu uşor găseşti fericirea, dar merită tot să încerci. chiar merită.

Acordă-i fericirii tale un gram de atenţie, chiar dacă de multe ori ai căzut şi nefiind în stare să te ridici ţi-ai băgat pula în tot, alegând calea mai uşoară, să renunţi . Te-ai gândit că nu vei găsi niciodată fericirea, aşa că doar ai aşteptat... să te găsească ea. Şi nu te-ai gândit că poate şi fericirea a renunţat să te tot caute in cazul în care ea a fost acolo mereu dar tu nu ai apreciat şi neştiind ce e, ai trecut nepăsător într-o zi de luni obişnuită pe lânga ea. A fost acolo tot timpul ! Aminteşte-ţi... ai ştiut de la început că orice lucru are un preţ. Te trezeşti brusc într-o dimineaţă şi realizezi ca totul în jur e frumos, poate prea frumos ca să fie adevărat . Dar tu nu mai eşti tu. Priveşti străinul din oglindă . Eşti bătrân acum şi te simţi urât... ai sufletul pustiu si te simţi gol pe dinăuntru. Asta nu e viaţa ta. Trebuie să fie o greşeală, dar... nu e. E adevărat că toată viaţa ta a fost o minciună. Ai renunţat de mult şi ţi-ai făcut-o cu mâna ta.





Am început să cred că există şi altceva în afară de dispreţ si nemulţumire. Vreau să cred în prieteni, unicorni şi că se poate mai bine. E august şi e luna mea preferată, nici nu vreau să mă gandesc că va veni o zi în care nu voi mai simţi nimic din ce am scris azi. Ştiu doar că o să vină şi nu îmi pasă. Sunt aici acum şi îmi place.
Azi e doar despre ocs, fericire, bere, insomnii şi tu. Nu mă întreba care tu. Tu, oricine tu. Singura condiţie fiind desigur să iei berea şi ţigările cu tine.
Am zis că voi ajunge într-o zi la capătul curcubeului şi atunci voi ştii că tristeţea nu mai există. Şi dacă trenul meu va ajunge cu totul şi cu totul în altă parte, vreau măcar să am o cutie specială (sau nu) în care să îmi pot pune fiecare grijă, supărare sau nereuşită. Pe urmă ascund cutia. Nu, nu vreau să o arunc. Asta ar însemna sa uit şi nu pot.

Niciun comentariu: